Cand ai doi baieti, joaca este adesea o lupta si casa este impartita in teritorii cucerite ba de unul, ba de celalalt. Asa a fost si in dimineata aceea de weekend cand razboiul ameninta sa cuprinda bucataria unde faceam linistita o cafea. Alex, care avea aproape 4 ani a venit langa mine si mi-a zis, “Sa nu iti fie frica, mistreato (asa ma alinta copilul), eu o sa stau DE BAZA”. Ca o cascada mi-au venit in minte cateva dintre cuvintele si expresiile care m-au facut sa ma gandesc la faptul ca ‘asta mic’ e cam tare de urechi: pantofi cu cioc, in loc de pantofi cu toc, ouleta in loc de omleta, insorit in loc de insurat. Si poate …ajutata de contributia mirosului de cafea proaspata si a luminii perfecte din diminetiile de weekend am avut un moment dintr-acela de UAU in care mi-a placut sa ma adancesc si sa lenevesc pana cand copiii au sfarsit razboiul si nimeni n-a mai STAT DE BAZA.
Tu cum preferi? Ca cineva sa-ti stea de paza, sau de baza? Eu stiu ca prefer sa-mi stea de baza. Am avut impulsul sa-l corectez, dar….Copilul aflat in plin razboi, simtindu-si rolul pana in maduva, intuia ca ar trebui sa faca mai mult decat sa pazeasca un obiectiv, pentru ca, de fapt, de el depindea totul, inclusiv eu si cafeaua mea, din moment de cuceritorul de frate-su ocupa teritorii noi. Simtea ca ar trebui sa fie si sa faca mai mult decat paza, si a atunci a ales sa fie de baza, lucru pe care si l-a asumat pe deplin, verbalizand si spunandu-mi exact asta: sa nu imi fie teama pentru ca el, acolo, STA DE BAZA!
Ouleta e din oua, omleta din oameni
Mofturile la masa au fost mereu felul principal din meniul copiilor mei. Si la un moment dat a venit timpul sa propun si omleta…Ca si cand nu ar fi auzit ce am propuntat, cel mic mi-a zis ca “el nu ar vrea ouleta”. Frate-su l-a corectat superior….OM-LE-TA! Si ce a urmat…..Rauri de lacrimi, si nu din cauza mofturilor de la masa ci a cuvantului! Si a frustrarii ca noi ceilalti, suntem toti imposibili daca nu intelegem ca ouleta se face din oua si omleta din oameni. Multa vreme, acest cuvant de canibali a fost tabu in casa noastra. Intre timp, mofturile la masa au ramas, dar s-a dus ouleta, pentru ca la 5 ani accepti…omleta.
`S-a insorit cu o fata`
Ce poate fi mai frumos decat sa insoresti? Dar, stai, nu exista acest verb…Sau nu a existat pana cand….Intr-o seara cand am mers sa-l iau pe Alex de la gradi, doamna mi-a marturisit, zambind incantata: `Alex ne-a povestit ca aveti un prieten care s-a insorit (voia sa spuna ceea ce intelege el prin insurat) cu o fata, si apoi a facut un copil 😊. Nu exista `insorit`? Dar starea exista…si lumea insoreste, mai ales cand…IUBESTE. Eu imi imaginez ca pur si simplu, cand insoresti, e ca si cand in loc de inima ai un soare care radiaza frumusete, blandete, lumina, fericire, pace; si cu aura ta de soare, ii atingi si pe altii, schimbi si cea mai sumbra atmosfera; ce sa mai vorbim, ai putea sa aduci vara in mijlocul iernii si Soarele de pe cer 😊 in casa iubirii.
`Am vazut un bebelus in catuse pentru caine`
Am crezut ca a visat ceva atroce, sau ca imaginatia lui a luat-o razna, cand mi-a zis ca in parc a vazut un bebelus in catuse de caine. Am inceput sa chestionez copilul, sa aflu mai multe, ca sa-l pot linisti, si pe masura ce imi povestea realizam ca ceea ce vazuse era un bebelus intr-un ham. Dintr-o data, ceva ce mi se paruse acceptabil pana atunci, hamul pentru bebelusi, a devenit altceva…Asocierea cu un caine in lesa – pentru ca astea erau catusele pentru caine, nu mi-a mai iesit din cap de atunci….
`Ti-ai mirosit sansele…`
`Ti-ai mirosit sansele` este un fel de `ti-ai irosit sansele` dar nu chiar…Pentru ca sansele nu sunt palpabile, ele sunt niste promisiuni, niste oportunitati, niste estimari. Ca le mirosi, ca le simti intuitiv, este clar…mai ales pentru copil…Ce faci mai departe cu sansele `mirosite`…tine de arta fiecaruia.
Expresivitatea magica a copiilor care vorbesc in cuvinte inventate, acoperind cu acele cuvinte sensurile profunde ale actiunilor, gesturilor, sentimentelor, pe care ei le intuiesc, fara sa le stie pe deplin este …UN MIRACOL. Pentru mine, “sa stai de baza” si sa “insoresti”, este similar cu limbajul inventat de copilul mare si blond al literaturii romane, Nichita Stanescu. Nu simt ca exagerez cand spun ca astfel de expresii si de cuvinte, intraductibile din limbajul copiilor in limbajul corect al adultilor – din cauza complexitatii lor, sunt precum dorul si colinda din limba romana; fara corespundent direct (in alta limba). Adesea corectam prea mult, simplificam si eficientizam, acolo unde miracolul sta sa se petreaca.
Va doresc sa insoriti si, din cand in cand, in momentele esentiale, sa simtiti ca este alaturi de voi cineva care sta de baza!
A voastra, (imi doresc), mereu-insorita,
Livia de la 7 ARTE.
foto: Insoritul Alex si insorita poeta Andra Rotaru
