De obicei, când vorbim despre dependențe, ne gândim la alcool, droguri, jocuri de noroc sau, mai nou, la ecrane și rețele sociale. Rareori ne imaginăm că însăși lectura, această „cea mai sănătoasă dintre plăceri” ar putea deveni o problemă. Dar ce se întâmplă când un om nu se mai poate opri din citit? Când orele de lectură devin 16 pe zi, când examenele se pierd și prietenii dispar, iar lumea ficțională nu mai este un refugiu, ci unicul spațiu locuibil?
O formă de dependență comportamentală recunoscută de clinicieni
Răspunsul vine dintr-un domeniu medical încă tânăr, dar care se consolidează rapid: studiul dependențelor comportamentale. O echipă de la Institutul Național de Sănătate Mintală și Neuroștiințe (NIMHANS) din Bangalore, India – una dintre cele mai prestigioase instituții de profil din Asia – a documentat recent un caz care face lumină asupra acestui fenomen. Într-un studiu publicat în 2026 în Annals of the National Academy of Medical Sciences, cercetătorii descriu cazul unui tânăr de 21 de ani pentru care lectura de ficțiune digitală a devenit patologică .
Pacientul, un student eminent la o universitate tehnică de elită, ajunsese să citească peste 16 ore pe zi. Își ignora complet obligațiile academice, activitățile sociale și chiar îngrijirea personală. Folosea lectura pentru a face față sentimentelor negative, inadecvării și vinovăției. În urma unei evaluări psihologice complexe, clinica l-a diagnosticat cu „altă tulburare specificată datorată comportamentelor adictive” (conform ICD-11), după ce a constatat că îndeplinea criteriile esențiale ale dependenței: control afectat asupra comportamentului, prioritate crescândă acordată lecturii în detrimentul altor interese și continuarea comportamentului în ciuda consecințelor negative semnificative .
De ce ficțiunea digitală creează un teren fertil pentru dependență?
Cazul de la NIMHANS nu este singular. Aceeași clinică SHUT (Service for Healthy Use of Technology) a raportat, într-un studiu separat din 2025, „cel puțin șase sau șapte cazuri de consum excesiv de manga” doar în ultimele șase luni, majoritatea pacienților având între 16 și 17 ani . Dr. Manoj Kumar Sharma, coordonatorul clinicii și coautor al ambelor studii, atrage atenția că „lipsa de comunicare, reducerea activităților de familie și incapacitatea de a găsi hobby-uri offline îi conduc pe tineri la o imersiune în manga. Odată ce aceasta devine principalul mod de a petrece ziua, devine problematic” .
Factorul tehnologic joacă un rol crucial. Platformele digitale oferă acces nelimitat la conținut gratuit, iar mii de autori de fanfiction publică zilnic material nou. Această disponibilitate constantă, combinată cu gratificarea imediată pe care o oferă narațiunile captivante, creează condițiile perfecte pentru ceea ce specialiștii numesc „potențial adictiv” .
Când este lectura o simplă plăcere și când devine o problemă?
Graniața dintre un cititor pasionat și un cititor dependent este dată de trei întrebări fundamentale, extrase din criteriile Griffiths pentru dependențele comportamentale, aplicate în diagnosticul clinic:
– Ai pierdut controlul asupra comportamentului?Citești pentru că vrei sau pentru că nu poți să nu o faci?
– Lectura a devenit prioritară în fața obligațiilor tale? Ai ratat examene, întâlniri, termene-limită sau chiar mese din cauza cărților?
– Continui să citești excesiv în ciuda consecințelor negative evidente?Ai conștientizat că obiceiul îți dăunează, dar nu reușești să-l oprești?
Dacă răspunsul la aceste întrebări este „da”, nu este vorba despre o pasiune inofensivă, ci despre o tulburare care necesită intervenție specializată .
Ce se poate face: strategii terapeutice validate
Vestea bună este că, spre deosebire de alte dependențe, dependența de lectură nu este o „boală fără leac”. Din contră, cazurile documentate la NIMHANS arată că terapia cognitiv-comportamentală (CBT) – aplicată pe parcursul mai multor sesiuni și combinată, acolo unde este necesar, cu medicație pentru anxietatea subiacentă – poate produce progrese semnificative .
Specialiștii de la SHUT Clinic au folosit o abordare structurată în trei faze:
1. Faza inițială – Construirea alianței terapeutice și analiza funcțională a comportamentului de lectură: ce anume îl declanșează, ce funcție servește, ce nevoi compensează.
2. Faza de mijloc – Abordarea deficitelor emoționale și sociale care stau la baza dependenței. S-au folosit tehnici precum programarea activităților alternative (atât plăcute, cât și productive), gestionarea poftelor prin tactici de amânare, antrenamentul abilităților sociale și restructurarea cognițiilor dezadaptative – acele gânduri automate de tipul „nu pot face față problemelor mele decât prin lectură” .
3. Faza de consolidare – Ședințe de follow-up pentru menținerea progreselor și prevenirea recăderilor.
Ce este esențial de reținut este că intervenția terapeutică nu urmărește să „vindece” pacientul de plăcerea de a citi, ci să restaureze lectura la statutul ei inițial – acela de activitate sănătoasă, controlată și împlinitoare. Scopul nu este abstinența, ci moderația .
Un semnal de alarmă pentru părinți și educatori
Cititul rămâne una dintre cele mai valoroase activități pe care un copil sau un adolescent le poate cultiva. Însă, așa cum arată aceste cazuri clinice, chiar și cele mai nobile obiceiuri pot aluneca în patologie atunci când ascund suferințe emoționale neadresate. Semnele la care părinții ar trebui să fie atenți includ: izolarea socială progresivă, minciunile legate de timpul petrecut citind, abandonarea altor activități care odinioară produceau bucurie și, mai ales, folosirea lecturii ca unic mecanism de reglare emoțională.
În aceste cazuri, specialiștii subliniază că simpla interzicere a dispozitivelor nu rezolvă problema de fond și poate chiar să o agraveze. Ceea ce contează cu adevărat este înțelegerea funcției pe care lectura excesivă o servește în economia psihică a persoanei: de ce anume fuge? Ce gol încearcă să umple? Și cum poate fi ajutată să găsească răspunsuri la aceste întrebări în viața reală, nu doar în paginile unei cărți.
Citim de la mic la mare este o campanie de promovare a culturii scrise, inițiată și implementată de Asociația 7 ARTE în Drăgășani, Vâlcea, cu o co-finanțare AFCN , 2026. Implică doua licee și o grădiniță, evenimente publice de promovare a lecturii și publicarea a 2 cărți (o antologie de poezie scrisă de adolescenți și una pentru copii, inspirată de o poveste locală).
