In 2016, poetului Emil Brumaru i s-a decernt Premiul National Eminescu Opera Omnia. La aceeasi festivitate a fost acordat si Premiul National Eminescu Opera Prima, colegei noastre de la 7 ARTE, Livia, pentru volumul ei de debut. Din acel moment s-a intamplat un lucru extraordinar: intre seniorul poet, aflat la Iasi si junioara poeta aflata la Bucuresti au avut loc conversatii lejere si firesti, asa ca versurile lui Burmaru. Una dintre ele, nu cea mai intensa, si nici cea mai interesanta, este cea de mai jos. O postam pe aceasta fiindca este singura conversatie dintre cei doi, care a mai fost publicata o data, cu acordul lui Emil Brumaru, pe un website care nu mai exita ( www.livia.ro). Conversatia a avut loc pe yahoo messenger (ce vremuri!), 14 august 2016 si nu s-a intervenit asupra ei, deloc.
Emil Brumaru: M-am impotmolit intr-o nuvela buna a alui Cehov: Un duel… de cite ori o citesc ma apuca o nostalgie imensa…Ce fac? Unde ma duc? Sint obsedante, in ultimul timp, nishte versuri de Bacovia:
„Din tot ce scriu, iubito,
Reiese-atit de bine
Aceeashi nepasare
De toate shi de tine.”
Îmi sună mereu în cap… Ciudat Bacovia asta!In ultimii ani mi-a devenit foarte apropiat…Scria poezii de cite doua strofe…la urma se destrama in versete… un soi de enumerare de cuvinte…ratacite parca…Chair azi, luind volumul, am descoperit nishte rinduri care imi sar in suflet…pina acum „nedescoperite”…
Livia: mie nu imi place Bacovia, nu e cazul si cu versurile pe care le-aţi pus aici. E drept că nu l-am recitit de când eram în liceu. Şi atunci îmi plăcea Minulescu, de altfel şi mai studiat (mai fals), dar pe vremea aceea, bietul Bacovia, la concurenţă cu Minulescu nu avea şanse.
Emil Brumaru: Nici mie nu mi-a placut mult timp…nu il pricepeam… Imi placea Ion Barbu, de exemplu…muzical etc…Foarte greu m-am apropiat de Bacovia…El este chiar POETUL, atât şi nimic mai mult! Minulescu mi-a placut cind eram pushti, am shhi scris unei eleve, pe atunci scrisori in versuri a la Minulescu… Acum e de raftul 3…foarte rar recitesc Minulescu…Pe Bacovia…il recitesc periodic…e poetul absolut…cu mari stupiditazi…cu versuri aiurea, eminesciene…Dar shi cin o pocneshte! E genial!!!
Am 5 perechi de ochelari! Asta imi vine sa comunic acum: Am 5 perechi de ochelari, pe bune! Vreau sa fiu fericit!!!
Emil Brumaru: Am 5 perechi de ochelari! Asta imi vine sa comunic acum: Am 5 perechi de ochelari, pe bune! Vreau sa fiu fericit!!!
Livia: adica?
Emil Brumaru: vreau sa nu depind de ceva, sa fiu conditzionat, sa ma chinui, de pildă îmi place botul botul cascat al sinilor mici! Asta, da, e o chestie! Dar nu vreau sa fiu obligat sa-mi placa..mi s-a pus in git de ashtia care sint fericitzi cosmic, io sunt fericit că lingura e adâncă!
Emil Burmaru: Tu ai mensturaţie declarată, eşti lungă, cred că şi ungiile cresc lungi, asta dacă nu ţi le rozi!
Livia: nu chiar, mă încurcă la tastat, aş apăsa mai multe taste odată, aşa că le ţin scurte.
Emil Brumaru: Ma gindeam: sa tzii la murdaria adunata sub unghiile unei femei dragi! Dar, aici e aici…ca majoritatea nu intzeleg asta, vor iubiri cosmice!
Livia: Ei, nu vrea nimeni iubiri cosmice, astea sunt snobisme.
Emil Brumaru: dap, intzelegi, dar te-ai fotografiat linga coloana aia (n.r. coloana infinitului), nu linga o balega formidabila de vaca! Inainte de 89 am publicat o pezie…shi scriam…: Shi-ador cintarul garii/ Shi balega de cal… In Scanteia, pe prima pagina, a apărut un articol impotriva mea…cica eram drogat…ma imbata fel de fel de mirosuri.
Era scris de Eugen Barbu!
Livia: Am şi eu un poem cu un personaj Onica şi personajul are călcâiele crăpate şi printre crăpături sunt resturi de pământ, iar Tudorel Urian într-o cronica a zis că e o amintire inspăimântătoare despre un personaj grotesc, nu şi-a dat seama că e vorba despre dragoste acolo şi că mă înduioşau foarte tare exact călcâile alea crăpate ca pământul după secetă.
Emil Brumaru: io am scris o poezioara de bucurie ca ai menstruatzie!
Livia: aveam menstuaţie şi când v-am cunoscut
Emil Brumaru: e o chestie…cred ca atunci cind o sa ma vezi o sa impushti o menstruatzie in cinstea mea
Livia: organismul are şi el regulile lui, nu îl pot controla.
Emil Brumaru: ar fi prea poetic organismul tau…
Livia: nu, eu am menstruaţie la orice sărbătoare şi prima a fost de sf. Ilie
Emil Brumaru: maine e Adormirea Maicii Domnului!
Livia: Tocmai :)!
Emil Brumaru: de fapt e ceva foarte ….cum sa zic…foarte delicat shi frumos in povestea asta cu menstruatzia la femei.. sint mai sensibile, mai dragostoase mai clipocitoare
Livia: eu cred ca sunt mai vulnerabile şi mai senzitive
Emil Brumaru: depinde…mie mi se pare o delicatetze in plus a femeilor menstruatzia… pacat ca se feresc atit…ar trebui sa fie ca Dama cu camelii, sa-shi puna flori roshii la palarie cind au menstruatzie, sa shtie toata lumea, ca un soi de victorie! Asta mi-a placut, ca anuntzi pe totzi, ba mai spui shi care prietena are menstruatzie!!!
Tu shtii ca io am scris Iubita mea azi are menstruatzie….e shi in submarin
Livia: am citit Submarinul şi am citit şi altora din el în Club A la Poeticile lui Razvan Ţupa, am citit şi din Arghezi. Le-a plăcut mult celor din sala. E tare versul ala „aş pune gura si as strange”
Emil Brumaru: pe ala sint invidios…ca a scris el asta. trebuia sa o scriu io!
(din 5 ianuarie 2019, poetul Emil Brumaru a devenit doar POEZIE. Cea mai frumoasa poezie!)
Cântec naiv. Iubita mea azi are menstruație, de Emil Brumaru
Motto: Les nuages coulaient comme un flux menstruel.Apollinaire
Iubita mea azi are menstruație,
Și-i fragedă și este indispusă
Iar talia-i se tânguie c-o grație
De balerină în exil, oh!, bielorusă.
Căci în parfumul ei e-o-nsingurare
Ce-mi face sufletul trist baltă dulce
de lintiță. Crini albi cu gura mare
Aerul zilei crud or să-l apuce,
Să-l dumice, să-i zdrențuiască-amurgul
Și zorii să-i prelingă-n moi rășine.
Iubita mea topește azi tot burgul
În menstruații tragice și fine
