Pe brevetul de inventator al Polidinului, un medicament care ne proteja de gripă şi creştea imunitatea, Sylvia Hoișie este a patra dintre cei 15 cercetători care s-a bucurat de recunoaștere pentru acest medicament foarte eficient.
Sylvia Hoișie a avut o copilărie și o tinerețe marcate de suferință și de lipsuri, înainte de a deveni un nume respectat în lumea științei. După primele două clase primare, urmate în orașul natal, Câmpulung Moldovenesc, dată afară din școală, pentru că era evreică („jidancă”). Erau vremurile când toți evreii, indiferent de vârstă, purtau crucea lui David pe piept şi erau stigmatiyaţi pentru originea lor. Când avea 13 ani, a fost deportată în Transnistria, împreună cu toată familia. Vecinii nu au așteptat plecarea lor din casă, ci au intrat peste ei să le ia bunurile: mașina de cusut și alte obiecte valoroase. În Transnistria, li s-au luat actele și bijuteriile, iar banii le-au fost schimbați în ruble. Bunicii Sylviei nu au rezistat și au murit după numai trei săptămâni.
Cercetătoare pe propria piele
Revenită în 1944 în România, tânăra de 16 ani a reluat școala și a dat la medicină, deși își dorise să ajungă profesoară. A ales o profesie care îi dădea oportunitatea să facă bine, să-și ajute semenii. A absolvit medicina, la Iași, în 1952 și a fost repartizată la Institutul „Ion Cantacuzino“, la cercetările epidemiologice și de laborator. Acolo, la sediul din Iași, a fost cooptată într-un colectiv restrâns, care a lucrat timp de șase ani la realizarea polidinului, după o idee preluată din Occident, unde se produceau imunostimulatoare.
Cercetătorii români au obținut un prim preparat prin 1962, după ani de trudă, fiindcă lor le-a revenit până și elaborarea fiolei, nu doar a serului! Odată produs, serul trebuia testat pe animale de laborator, iar testele au arătat că polidinul nu doar că fortifică imunitatea, ci poate chiar să oprească o infecție, mai ales a căilor respiratorii superioare. Ca să poată fi pus în vânzare, trebuia testat și pe oameni. Care oameni? Chiar ei, cercetătorii! Convinși de valoarea serului lor, cei câțiva coautori și-au injectat, șase zile la rând, câte 2 ml de polidin. Fiindcă nu au constatat reacții adverse, în 1966, au primit dreptul de a-l produce.
Polidinul, mai util decât se crezuse inițial
În primii trei ani, în absența unei aparaturi moderne, polidin era pus manual în fiole. Din 1970, Institutul s-a dotat cu aparatură modernă, iar producția a crescut, ajungându-se ca în anii 1998-2000 să se producă 15 milioane de fiole pe an. Dacă inițial, polidinul a fost prescris pentru prevenirea infecțiilor respiratorii, ulterior a fost utilizat și în infecțiile ginecologice, ba chiar și pentru a preîntâmpina metastazele în cancerul la sân. După succesul înregistrat, Institutul „Cantacuzino“ a mai lansat și Aerodin, Orostim, Zoodin (pentru animale). Polidinul nu se mai produce din 2012.
