Vreți să ne jucăm de-a regina? Nu vă îngrijorați, jocul nu e doar pentru fete, ne implică pe toți.
Este simplu, vă spun eu cum: găsiți o perdea viu colorată sau vreo față de masă, ori vreo bucată mare de material frumos și o prindeți bine, bine în jurul taliei. O să atârne în urma voastră ca o măreață trenă, de care numai în povești și basme auzim.
Apoi, foarte important, luați de mână și trageți lângă voi o soră sau un frate, sau o prietenă ori un prieten sau pe toți și oferiți-le câte un rol, după cum vreți voi: pot fi soțul-rege, fiica-prințesă sau fiul-prinț ori calul reginei. Ca să fie jocul complet trebuie să vă alegeți și un regat, pe care îl vreți voi.
Vedeți? V-am spus că este simplu. Și vă mai spun un secret: exact așa se juca o mare regină a țării noastre când era copil, regina Maria a României.
Maria și regatul ei
Doar că Maria nu a avut ocazia să își aleagă singură regatul, ci regatul a ales-o pe ea. Viața a adus-o pe Maria într-un regat mic, România. Alături de soțul său, regele Ferdinand I, a condus țara în vremuri pândite de un pericol serios. Prin 1914 (demult, demult, când nici bunicii voștri nu erau, poate străbunicii să fi existat) un mare război a început în Europa, 
Primul Război Mondial
imagine. pictura de Carolina Spulber, Colegiul de Arte Regina Maria, Constanța
Ca în orice luptă, existau două tabere, una se numea Antanta și era formată din Franţa, Marea Britanie şi Rusia, iar cea de-a doua purta numele Puterile Centrale și era formată din Germania şi Austro-Ungaria.
Timp de doi ani, România nu s-a implicat în război, dar începând cu anul 1916 a intrat în luptă cu un scop: unirea cu Transilvania, care era în componența Austro-Ungariei din tabăra Puterile Centrale. Deci, pentru a câștiga Transilvania, țara noastră s-a alăturat celeilalte tabere, adică Antantei.
Spre Marea Unire
Pentru țară și pentru regina Maria au urmat mai bine de doi ani de lupte grele și de sacrificii dureroase. Dar sigur știți și voi că o regină adevărată face față cu brio și greutăților, nu numai balurilor în care dansează în rochii lungi din mătăsuri fine și dantele prețioase alături de rege. Chiar, v-am spus că regina Maria era o mare iubitoare a dansului?
Până să aibă motive de dans însă, regina Maria a avut de făcut mulți pași curajoși pe un drum plin de greutăți. Destinația: Marea Unire.
După intrarea în război au început atacurile aeriene asupra capitalei București, iar în scurt timp, trupele armatei germane au ocupat orașul astfel încât în iarna dintre anii 1916 și 1917 regina Maria, alături de regele Ferdinand I și de întreaga familie, s-a mutat la Iași pentru a fi în siguranță.
Dar regina nu a stat liniștită în căldura confortabilă a noii locuințe din Iași, doar avea o Mare Unire de realizat pentru țara sa, nu-i așa? Alături de regele Ferdinand mergea pe front pentru a vizita și pentru a încuraja soldații din armata română, care se aflau într-o situație foarte grea, erau slabi pentru că alimentele nu erau mereu suficiente și îndurau un frig îngrozitor fără prea multe echipamente groase. Când nu era în vizită pe front, regina noastră îi vizita pe soldații internați în spitale, care aveau și mai multă nevoie de vorbele bune și încurajarea conducătoarei lor.
Nu numai că făcea lungi vizite în spitalele din țară, dar regina muncea cot la cot cu asistentele și cu doctorii. De altfel, să știți că de multe ori, regina Maria putea fi văzută îmbrăcată în uniforma de asistentă medicală, îngrijind militarii, chiar și pe cei foarte grav răniți, fără a se speria în niciun fel. Le oferea tuturor mici daruri care să îi înveselească, bomboane, cărți, cruciulițe sau iconițe și, mai ales, le oferea încrederea că au pe cine să se bazeze în drumul spre victorie pe care România îl avea de parcurs. La un moment dat, pentru că soldații grav răniți aveau nevoie de transport rapid către spitale, regina a înființat un sistem special de ambulanțe, care i-a purtat numele: ambulanţele Regina Maria.
imagine. Regina Maria îmbrăcată în asistentă medicală, lângă un soldat rănit
După-amiaza, regina avea obiceiul să iasă la plimbare cu mașina cu fiicele sale (regina Maria și regele Ferdinand au avut trei prințese, Elisabeta, Maria și Ileana, și doi prinți, Carol și Nicolae). Automobilul era plin de provizii pe care le împărțeau soldaților pe care îi întâlneau în drum.
Regina Maria nu a fost doar alături de soldați în spitale sau pe front, ci a fost mereu implicată în deciziile pe care regele Ferdinand I le avea de luat pentru binele țării. Ba chiar mai mult, se sfătuia chiar ea cu cei mai importanți oameni politici pentru a se asigura că are toate informațiile de care avea nevoie. Nu uita niciodată scopul pe care îl avea de atins: Marea Unire.
Când ajungea acasă, după o zi obositoare, regina era fericită că poate petrece puțin timp doar alături de copiii ei, cărora adesea le citea povești. Să vedeți ce s-a întâmplat cândva prin anul 1918, când după aproape doi ani de război, care înseamnă condiții din cele mai grele pentru toată lumea, prințesa Elena, cea mai mică dintre fiicele reginei Maria, nu mai avea cărți de citit. Mama sa, pentru că nu putea lăsa copilul fără povești, s-a apucat să îi scrie un basm cu zâne. De altfel, regina Maria a scris multe pagini de-a lungul timpului, inclusiv povestea vieții ei. Ce ziceți, data viitoare când rămâneți în pană de povești, îi rugați pe părinți să vă scrie una?
Și mai era o bucurie mare, mare pentru regină, care o ajuta să scape pentru un ceas sau două sau chiar mai multe de grijile apăsătoare: călăritul. Călăritul era cea mai mare pasiune a sa și de câte ori avea ocazia făcea câte o plimbare călare pe calul preferat, Grui-Sânger, sau pe calul său alb pe care îl chema Ardeal.
imagine. pictura de Andreea Timofei, Colegiul de Arte Regina Maria, Constanța
Floarea-soarelui și trei raze
Și pe acolo, prin locurile pe unde se plimba călare sau pe jos, prin împrejurimile orașului Iași, regina dădea în calea ei de ogoare întinse și colorate, pline de fețe perfect rotunde și luminoase care căutau lumina soarelui, al cărui nume îl și poartă. Ce or fi fost? Ați ghicit? Da, floarea-soarelui! Regina vedea câmpuri nesfârșite de floarea-soarelui, care o încântau nespus pentru ca era o foarte mare iubitoare de flori.
Apoi, în ultima lună de toamnă a anului 1918, Primul Război Mondial s-a încheiat. O rază minunată de soare, ca acelea spre care își îndreaptă floarea-soarelui chipul zâmbitor, a luminat România, care s-a aflat în tabăra victorioasă și a câștigat ceea ce și-a propus: Transilvania. Mai mult de atât! Încă două raze de soare surpriză au încălzit poporul român: cele două provincii Basarabia și Bucovina s-au alăturat și ele Regatului Român. Astfel, într-o sărbătoare națională unică, în 1 decembrie 1918, la Alba-Iulia, a fost realizată Marea Unire. De acum încolo micul regatul în care sosise regina Maria când era doar prințesă devenea un mare regat: România Mare.
Pentru că pericolul trecuse, familia regală s-a întors din Iași la București. Tot în 1 decembrie 1918, în timp ce la Alba-Iulia se realiza Marea Unire, regina Maria și regele Ferdinand au ajuns în capitala țării. De la gară și-au preluat caii care îi așteptau și au defilat glorioși pe șoseaua Kiseleff, iar apoi s-au oprit la Piața Victoriei. Regina Maria era îmbrăcată într-o tunică militară, pe cap avea o căciulă de astrahan cu o curelușă sub bărbie, iar în suflet îi pâlpâia o împlinire mai presus de toate, aceea de a fi participat la realizarea celei mai importante dorinței a poporului său: Marea Unire.
Ilustrație realizată de arhitect/ilustrator Răzvan Dumitru (www.overdosestudio.com)
Mai era ceva de făcut pentru ca Marea Unire să fie completă: trebuia să fie recunoscută și de aliații României din război. Cineva trebuia să se asigure că țara noastra va primi tot ce i s-a promis în schimbul luptei grele pe care a dus-o. Știți? Ca la un concurs cu premii la care participați. Un concurs foarte, foarte greu. După el urmează jurizarea care decide premianții și premiile. Cam așa ceva a urmat și după Primul Război Mondial, și s-a numit Conferința de Pace de la Paris. Ghiciți cine a mers la Paris să aibă grijă că România primește tot ce merită? Ați ghicit din nou: regina Maria. Acolo s-a întâlnit și a vorbit cu cei mai importanți oameni politici ai vremii, inclusiv cu președintele Franței, și după zile lungi de discuții și lămuriri, pe care numai regina Maria știa să le poarte în felul său special, România a primit tot ce câștigase prin lupta sa.
Deci, până la urmă, v-ați ales regatul?
DESPRE AUTOAREA MIHAELA SIMINA
Mihaela Simina este istoric specializat în relații internaționale, co-autor, alături de Adrian Cioroianu, al volumelor ”Maria a României. Regina care a iubit viața și patria” și ”Mihai I al României – un Rege cu onoare, loialitate și credință”.
A realizat rubrica Accent pe istorie la RFI România, a colaborat cu revista Historia şi suţine o rubrica permanentă, Accent pe istorie, în revista DILEMA VECHE.
NOTA: Articolul „Cu Regina Maria spre Marea Unire” este parte din proiectul `10 scriitori contemporani citesc pentru smaRtkid` co-finantat AFCN, proiect care a respectat prioritatile de finatare ale Administratiei Fondului Cultural Roman pentru sesiunea I, 2017 promovand: dialogul cu creatorii, diversitatea si toleranta, precum si Centenarul Romaniei Moderne.
Proiectul de educatie prin cultura `10 scriitori contemporani citesc pentru smaRtkid` este co-finanţat de Administraţia Fondului Cultural Naţional, dar nu reprezintă în mod necesar poziţia Administratiei Fondului Cultural National. AFCN nu este responsabilă de continutul proiectului sau de modul în care rezultatele proiectului pot fi folosite. Acestea sunt în întregime responsabilitea beneficiarului finantării, respectiv Asociatia 7 ARTE.
Descarca materialul educational de aici: Cu Regina Maria spre Marea Unire
