Vreți să ne jucăm de-a regina? Nu vă îngrijorați, jocul nu e doar pentru fete, ne implică pe toți.

Este simplu, vă spun eu cum: găsiți o perdea viu colorată sau vreo față de masă, ori vreo bucată mare de material frumos și o prindeți bine, bine în jurul taliei. O să atârne în urma voastră ca o măreață trenă, de care numai în povești și basme auzim.

Apoi, foarte important, luați de mână și trageți lângă voi o soră sau un frate, sau o prietenă ori un prieten sau pe toți și oferiți-le câte un rol, după cum vreți voi: pot fi soțul-rege, fiica-prințesă sau fiul-prinț ori calul reginei. Ca să fie jocul complet trebuie să vă alegeți și un regat, pe care îl vreți voi.

Vedeți? V-am spus că este simplu. Și vă mai spun un secret: exact așa se juca o mare regină a țării noastre când era copil, regina Maria a României.

Maria și regatul ei

Doar că Maria nu a avut ocazia să își aleagă singură regatul, ci regatul a ales-o pe ea.  Viața a adus-o pe Maria într-un regat mic, România. Alături de soțul său, regele Ferdinand I, a condus țara în vremuri pândite de un pericol serios. Prin 1914 (demult, demult, când nici bunicii voștri nu erau, poate străbunicii să fi existat) un mare război a început în Europa, Cu Regina Maria spre Marea Unire, de Mihaela Simina #AFCN #10scriitoricontemporani 2Primul Război Mondial

imagine. pictura de Carolina Spulber, Colegiul de ArteRegina Maria, Constanța

Ca în orice luptă, existau două tabere, una se numea Antantași era formată din Franţa, Marea Britanie şi Rusia, iar cea de-a doua purta numele Puterile Centrale și era formată din Germania şi Austro-Ungaria.

Timp de doi ani, România nu s-a implicat în război, dar începând cu anul 1916 a intrat în luptă cu un scop: unirea cu Transilvania, care era în componența Austro-Ungariei din tabăra Puterile Centrale. Deci, pentru a câștiga Transilvania, țara noastră s-a alăturat celeilalte tabere, adică Antantei.

Spre Marea Unire

Pentru țară și pentru regina Maria au urmat mai bine de doi ani de lupte grele și de sacrificii dureroase. Dar sigur știți și voi că o regină adevărată face față cu brio și greutăților, nu numai balurilor în care dansează în rochii lungi din mătăsuri fine și dantele prețioase alături de rege. Chiar, v-am spus că regina Maria era o mare iubitoare a dansului?

Până să aibă motive de dans însă, regina Maria a avut de făcut mulți pași curajoși pe un drum plin de greutăți. Destinația: Marea Unire.

După intrarea în război au început atacurile aeriene asupra capitalei București, iar în scurt timp, trupele armatei germane au ocupat orașul astfel încât în iarna dintre anii 1916 și 1917 regina Maria, alături de regele Ferdinand I și de întreaga familie, s-a mutat la Iași pentru a fi în siguranță.

Dar regina nu a stat liniștită în căldura confortabilă a noii locuințe din Iași, doar avea o Mare Unire de realizat pentru țara sa, nu-i așa? Alături de regele Ferdinand mergea pe front pentru a vizita și pentru a încuraja soldații din armata română, care se aflau într-o situație foarte grea, erau slabi pentru că alimentele nu erau mereu suficiente și îndurau un frig îngrozitor fără prea multe echipamente groase. Când nu era în vizită pe front, regina noastră îi vizita pe soldații internați în spitale, care aveau și mai multă nevoie de vorbele bune și încurajarea conducătoarei lor.

Nu numai că făcea lungi vizite în spitalele din țară, dar regina muncea cot la cot cu asistentele și cu doctorii. De altfel, să știți că de multe ori, regina Maria putea fi văzută îmbrăcată în uniforma de asistentă medicală, îngrijind militarii, chiar și pe cei foarte grav răniți, fără a se speria în niciun fel. Le oferea tuturor mici daruri care să îi înveselească, bomboane, cărți, cruciulițe sau iconițe și, mai ales, le oferea încrederea că au pe cine să se bazeze în drumul spre victorie pe care România îl avea de parcurs. La un moment dat, pentru că soldații grav răniți aveau nevoie de transport rapid către spitale, regina a înființat un sistem special de ambulanțe, care i-a purtat numele:ambulanţele Regina Maria.

Cu Regina Maria spre Marea Unire, de Mihaela Simina #AFCN #10scriitoricontemporani 3imagine. Regina Maria îmbrăcată în asistentă medicală, lângă un soldat rănit

După-amiaza, regina avea obiceiul să iasă la plimbare cu mașina cu fiicele sale (regina Maria și regele Ferdinand au avut trei prințese, Elisabeta, Maria și Ileana, și doi prinți, Carol și Nicolae). Automobilul era plin de provizii pe care le împărțeau soldaților pe care îi întâlneau în drum.

Regina Maria nu a fost doar alături de soldați în spitale sau pe front, ci a fost mereu implicată în deciziile pe care regele Ferdinand I le avea de luat pentru binele țării. Ba chiar mai mult, se sfătuia chiar ea cu cei mai importanți oameni politici pentru a se asigura că are toate informațiile de care avea nevoie. Nu uita niciodată scopul pe care îl avea de atins: Marea Unire.

Când ajungea acasă, după o zi obositoare, regina era fericită că poate petrece puțin timp doar alături de copiii ei, cărora adesea le citea povești. Să vedeți ce s-a întâmplat cândva prin anul 1918, când după aproape doi ani de război, care înseamnă condiții din cele mai grele pentru toată lumea, prințesa Elena, cea mai mică dintre fiicele reginei Maria, nu mai avea cărți de citit. Mama sa, pentru că nu putea lăsa copilul fără povești, s-a apucat să îi scrie un basm cu zâne. De altfel, regina Maria a scris multe pagini de-a lungul timpului, inclusiv povestea vieții ei. Ce ziceți, data viitoare când rămâneți în pană de povești, îi rugați pe părinți să vă scrie una?

Și mai era o bucurie mare, mare pentru regină, care o ajuta să scape pentru un ceas sau două sau chiar mai multe de grijile apăsătoare: călăritul. Călăritul era cea mai mare pasiune a sa și de câte ori avea ocazia făcea câte o plimbare călare pe calul  preferat, Grui-Sânger, sau pe calul său alb pe care îl chema Ardeal.

imagine. pictura de Andreea Timofei, Colegiul de Arte Regina Maria, Constanța

Cu Regina Maria spre Marea Unire, de Mihaela Simina #AFCN #10scriitoricontemporani 4

Floarea-soarelui și trei raze

Și pe acolo, prin locurile pe unde se plimba călare sau pe jos, prin împrejurimile orașului Iași, regina dădea în calea ei de ogoare întinse și colorate, pline de fețe perfect rotunde și luminoase care căutau lumina soarelui, al cărui nume îl și poartă. Ce or fi fost? Ați ghicit? Da, floarea-soarelui! Regina vedea câmpuri nesfârșite de floarea-soarelui, care o încântau nespus pentru ca era o foarte mare iubitoare de flori.

Apoi, în ultima lună de toamnă a anului 1918, Primul Război Mondial s-a încheiat. O rază minunată de soare, ca acelea spre care își îndreaptă floarea-soarelui chipul zâmbitor, a luminat România, care s-a aflat în tabăra victorioasă și a câștigat ceea ce și-a propus: Transilvania. Mai mult de atât! Încă două raze de soare surpriză au încălzit poporul român: cele două provincii Basarabia și Bucovina s-au alăturat și ele Regatului Român. Astfel, într-o sărbătoare națională unică, în 1 decembrie 1918, la Alba-Iulia, a fost realizată Marea Unire. De acum încolo micul regatul în care sosise regina Maria când era doar prințesă devenea un mare regat: România Mare.

Pentru că pericolul trecuse, familia regală s-a întors din Iași la București. Tot în 1 decembrie 1918, în timp ce la Alba-Iulia se realiza Marea Unire, regina Maria și regele Ferdinand au ajuns în capitala țării. De la gară și-au preluat caii care îi așteptau și au defilat glorioși pe șoseaua Kiseleff, iar apoi s-au oprit la Piața Victoriei. Regina Maria era îmbrăcată într-o tunică militară, pe cap avea o căciulă de astrahan cu o curelușă sub bărbie, iar în suflet îi pâlpâia o împlinire mai presus de toate, aceea de a fi participat la realizarea celei mai importante dorinței a poporului său: Marea Unire.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *