Cititul reprezintă poarta de intrare, dar nu și clădirea în întregime. În peisajul educațional european, dezbaterea despre diferența dintre „a citi” și „a fi alfabetizat” (literacy) a devenit mai stringentă ca niciodată, mai ales în contextul unor statistici îngrijorătoare. A ști să decodifici un text este o abilitate mecanică fundamentală; literația, în schimb, implică o rețea complexă de competențe sociale și critice, vitale pentru a funcționa ca cetățean activ într-o societate democratică. Confundarea celor două concepte riscă să ne ofere un sentiment fals de securitate cu privire la pregătirea reală a populației.
Cititul: „Ce scrie?”
Cititul este abilitatea tehnică de a transforma simboluri scrise în limbaj verbal. Este procesul de decodificare, de a stabili corespondența dintre sunete și litere pentru a forma cuvinte și propoziții. Psiholingvistul Philip Gough a conceptualizat această etapă simplă, aproape matematică, de recunoaștere a cuvintelor. La nivel fundamental, o persoană care citește poate rosti un text cu voce tare sau în gând, însă acest act nu garantează înțelegerea profundă ori capacitatea de a utiliza informația respectivă.
Literația: „Ce înțeleg și cum acționez?”
Literația este un construct mult mai ambițios. Potrivit celui mai amplu studiu internațional, Programul pentru Evaluarea Internațională a Competențelor Adulților (PIAAC) al OECD, cititul de bază nu mai este suficient. Literacy este definită oficial drept capacitatea de a „înțelege, evalua, utiliza și a te implica cu texte scrise pentru a participa în societate, a-ți atinge scopurile și a-ți dezvolta cunoștințele și potențialul”.
Consiliul Uniunii Europene a oficializat această viziune extinsă, definind literația ca o competență ce cuprinde atât cititul, cât și scrisul, necesară pentru „înțelegerea, utilizarea și evaluarea critică a diferitelor forme de informație”, inclusiv texte electronice și imagini. Autoarea David Mallows, în cadrul platformei oficiale EPALE a Comisiei Europene, subliniază faptul că, deși sensul primar al cuvântului englez „literacy” este capacitatea de a citi și a scrie, sensul său real este subiectul unei dezbateri continue și nu are o traducere directă în multe limbi europene. Mai mult, Mallows argumentează că înțelegerea modernă vorbește despre „literacies” (la plural), subliniind natura contextuală a acesteia: ce înseamnă să fii alfabetizat într-un spital este diferit de a fi alfabetizat pe rețelele sociale sau într-o sală de judecată.
Radiografia unei crize europene invizibile
Tocmai pentru că literația reală este mai mult decât cititul, testele standardizate relevă o prăpastie ascunsă. Noul val de date PIAAC, publicat la finalul anului 2024 de OECD, a adus o veste alarmantă: în ultimul deceniu, competențele medii de literație au crescut doar în Danemarca și Finlanda, stagnând sau scăzând în toate celelalte țări europene participante. Mai grav, această scădere a accentuat inegalitățile, lovind cel mai dur adulții cu nivel scăzut de educație.
Italia este un exemplu elocvent în acest peisaj. Conform aceluiași raport, 35% dintre adulții italieni se situează la Nivelul 1 sau mai jos pe scala de literație (față de o medie OECD de 26%). La acest nivel, o persoană poate citi propoziții simple și texte foarte scurte, dar se chinuie să găsească informația dintr-un text mai lung sau să stabilească legături între idei disparate. Cu alte cuvinte, mulți adulți „citesc”, dar nu sunt cu adevărat „alfabetizați” în sensul complex al termenului.
Concluzia este că, în timp ce cititul este o condiție obligatorie, numai literația oferă setul complet de pneuri necesare pentru a călători pe drumul cunoașterii. A investi doar în decodificarea mecanică a literelor, fără a cultiva gândirea critică, înțelegerea profundă și aplicabilitatea socială, este echivalent cu a pregăti o generație care deține o cheie, dar nu știe ce ușă să descuie.
Citim de la mic la mare este o campanie de promovare a culturii scrise, inițiată și implementată de Asociația 7 ARTE în Drăgășani, Vâlcea, cu o co-finanțare AFCN , 2026. Implică doua licee și o grădiniță, evenimente publice de promovare a lecturii și publicarea a 2 cărți (o antologie de poezie scrisă de adolescenți și una pentru copii, inspirată de o poveste locală).
