Literația este un termen des întâlnit, dar rareori înțeles în toată complexitatea sa. Pentru a-i da o definiție exactă, este nevoie de o analiză mai atentă, care să dezvăluie straturile multiple ale acestui concept fundamental, de la simpla capacitate de a citi și scrie până la o unealtă complexă de interacțiune socială.
Sensul primar, de bază, percepe literația ca pe o simplă abilitate individuală, mecanică de a descifra și a produce text. În mod tradițional, aceasta se referă la capacitatea de a citi și de a scrie, adesea în contrast direct cu conceptul de analfabetism. Înțeleasă astfel, reprezintă un set de abilități de codare și decodare a simbolurilor vizuale (literele) în sunete și sensuri. Privită ca o simplă tehnică, definiția sa poate fi extinsă pentru a include competențe de bază în alte domenii, cum ar fi cea matematică („alfabetizare numerică”) sau cea digitală („alfabetizare informatică”). Cu toate acestea, această perspectivă este considerată astăzi limitativă.
Tocmai de aceea, înțelegerea modernă a literației a migrat de la o simplă abilitate mentală la un veritabil fenomen sociocultural. UNESCO, de pildă, a extins considerabil această definiție. Pentru organizație, a fi alfabetizat nu înseamnă doar a citi și a scrie, ci reprezintă „un continuum de învățare pe tot parcursul vieții”. Acest proces abilitează individul să poată **identifica, înțelege, interpreta, crea, comunica și calcula**, folosind materiale tipărite și scrise în contexte variate. Scopul final nu mai este doar funcțional, ci vizează integrarea: alfabetizarea îi permite unei persoane să își atingă obiectivele, să își dezvolte cunoștințele și să participe pe deplin în comunitatea și societatea sa.
Această viziune este aprofundată de experți precum David Barton și James Paul Gee, care au redefinit fundamental conceptul. Cercetătorii David Barton și Mary Hamilton susțin că „literația nu este doar o abilitate mentală, ci ceva ce oamenii „fac” în mod activ”; este o activitate situată „în spațiul dintre gând și text”. Prin urmare, Barton o definește ca pe un set de practici sociale, modelate de interacțiuni umane, relații de putere și contexte culturale și istorice specifice. În același spirit, sociolingvistul James Paul Gee leagă literația de conceptul de „Discurs” (cu ‘D’ mare), care se referă la modurile complexe de a folosi limbajul, de a gândi și de a acționa pentru a te identifica ca membru al unui grup social. Pentru Gee, a fi alfabetizat nu înseamnă doar a ști să citești, ci a stăpâni un astfel de Discurs secundar, adică formele de limbaj și comportament din afara familiei, necesare pentru a naviga cu succes în instituții precum școala sau locul de muncă. Această stăpânire implică mai mult decât tehnică; ea necesită o înțelegere profundă a contextului social și a identității.
Odată cu evoluția tehnologiei și a societății, definiția a devenit și mai complexă și diversificată. Nu se mai poate vorbi despre literație la singular, ci despre multiliterații. UNESCO recunoaște astăzi că alfabetizarea cuprinde o gamă mult mai largă de competențe, incluzând alfabetizarea digitală, media, pentru dezvoltare durabilă și pentru cetățenie globală. Fiecare domeniu al vieții (acasă, școală, serviciu) își are propriile „literații”, cu reguli și practici specifice.
Pentru a încheia, este esențial de subliniat că **literația nu este o abilitate pe care o posedăm sau nu, ci un proces de dezvoltare continuă**. Ea reprezintă o călătorie a stăpânirii progresive a unor competențe, care începe în primii ani de viață și se perfecționează de-a lungul întregii existențe. Astfel, putem concluziona că literația se definește prin trei fațete interconectate: este o capacitate fundamentală de a procesa limbajul scris, o practică socială profund ancorată în interacțiuni și o călătorie continuă de învățare, esențială pentru a ne modela identitatea și pentru a participa activ la societate.
Citim de la mic la mare este o campanie de promovare a culturii scrise, inițiată și implementată de Asociația 7 ARTE în Drăgășani, Vâlcea, cu o co-finanțare AFCN , 2026. Implică doua licee și o grădiniță, evenimente publice de promovare a lecturii și publicarea a 2 cărți (o antologie de poezie scrisă de adolescenți și una pentru copii, inspirată de o poveste locală).
