Caută
Close this search box.

Interviu cu scriitoarea Mihaela Simina: “Cei mici pun cele mai neaşteptate şi isteţe întrebări” – SOS LECTURA, co-finantat AFCN

Mihaela Simina este absolventă a Facultăţii de Istorie, secţia Relaţii Internaţionale şi Studii Europene. Semnează rubrica permanentă „Accent pe istorie” în revista Dilema Veche şi este colaborator al revistei Historia. A scris alături de Adrian Cioroianu două volume pentru copii/tineri: “Maria a României. Regina care a iubit viaţa şi patria”, apărut în 2015 şi ”Mihai I al României. Un rege cu onoare, loialitate şi credinţă”, apărut în 2016, ambele la editura Curtea Veche Publishing. La editura Libris Editorial, în 2018, i-a apărut volumul ”Regina Maria. Flori De Portocal”. În 2019, la editura Cetatea de Scaun, ”Accent pe istorie. Vol. 1”; tot în 2019, la Libris Editorial, ”Henri Mathias Berthelot, prietenul României”, volum adresat copiilor. Acest interviu este o preluare www.agentiadecarte.ro

– Aţi scris două volume împreună cu Adrian Cioroianu,  apărute în Colecţia ”Regii şi Reginele noastre”, proiect iniţiat de Curtea Veche Publishing şi coordonat de Adrian Cioroianu. Cum a fost colaborarea cu dumnealui? Urmează să semnaţi şi alte volume în această colecţie?

Colaborarea cu domnul Adrian Cioroianu a fost o onoare, o provocare, un mare noroc. Propunerea a venit din partea dumnealui, cumva întâmplător, iar apoi proiectul s-a definit natural din mers. Nu, în colecţia „Regii şi Reginele noastre” de la Curtea Veche Publishing, nu urmează să mai semnez niciun volum. Celelalte volume sunt/vor fi semnate de colegii mei Oana Mihăila, Dana Tudose-Tianu, Alexandru Groza, Andrei Radu şi Eduard Matei.

– La ce vârstă v-aţi descoperit pasiunea pentru istorie? Aveaţi în copilărie un personaj istoric preferat?

Nu mi-a plăcut istoria în mod special în copilărie, cred că faptul că tatei îi place foarte mult istoria şi că, drept urmare, am crescut cu o bibliotecă plină şi de cărţi de istorie  m-a influenţat cumva fără să imi dau seama. Abia în facultate, pe care am ales-o mai mult intuitiv, am înţeles că istoria, predată aşa cum trebuie (şi norocul a fost că în Facultate de Istorie a Universităţii din Bucureşti am avut profesori extraordinari) este, de fapt, un mijloc de a-ţi deschide mintea şi de stimula gândirea. De acolo mai departe, tu alegi sub ce formă foloseşti ce ai învăţat.

Nu aveam un personaj istoric preferat. Am acum, mai multe. Trei dintre acestea sunt Regina Maria, Walt Disney (nu limitez conceptul de „personaj istoric” doar la personalităţi implicate în istoria treburilor de stat, politice) şi Winston Churchill.

– Dacă ar exista posibilitatea să traiţi într-o altă epocă, ce epocă ar fi şi cum credeţi că ar arăta o zi din viaţa dumneavoastră în acea perioadă?

Primesc adesea întrebarea aceasta şi probabil tot adesea dezamăgesc cu răspunsul. Desigur, aş putea formula un răspuns sofisticat şi atrăgător, plin de PR, dar aş minţi şi pe lângă pasiunea pentru istorie, tata mi-a insuflat şi acest principiu, să nu mint. Aşa că voi fi sinceră: nu mi-aş dori să trăiesc în nicio altă epocă decât cea în care suntem.

V-aţi gândit să scrieţi cărţi pentru copii abordând şi altă tematică decât cea istorică?

Nu doar că m-am gândit, dar deja am iniţiat un plan editorial în acest sens, voi scrie cărţi pentru copii cu o tematică total diferită de cea istorică.

– Care este cel mai provocator aspect atunci când scrieţi pentru copii? Cum găsiţi ”vocea” potrivită care să îi atragă?

Cel mai provocator, pentru că într-adevăr aţi pus punctul pe „i”, să scrii pentru copii este o adevărată provocare, devine momentul în care este nevoie să te pui în locul lor. Nu este deloc uşor, pentru că cei mici pun cele mai neaşteptate şi isteţe întrebări şi astfel provocarea nu vine doar din încercarea de a găsi un limbaj adecvat (oricum, sunt de părere că nu este indicat să „bebeluşeşti” limbajul în cărţile pentru copii), ci şi din tentativa de a livra un text care să îl atragă pe micul cititor şi să-l lămurească. Dacă i-ai şi stârnit curiozitatea, te poţi considera deja un autor norocos.

Nu mi-a fost dificil să găsesc „vocea” potrivită pentru copii din simplul motiv că aceasta încă răsună puternic în interiorul meu. Va răsuna mereu.

– Cum a fost interacţiunea cu copiii în cadrul Atelierelor Smartkid? Ce anume le-a atras mai mult atenţia? Personajele, ilustraţiile, lectura? Care a fost feed-back-ul?

MI-NU-NA-TĂ. Pentru mine, copiii sunt cel mai puternic şi eficient energizant, iar Atelierele Smartkid mi-au confirmat acest fapt din plin. Cred că toate cele trei elemente menţionate (personajele, ilustraţiile şi lectura) le-au atras atenţia cam în egală măsură, dar mai mult de atât, cred că cel mai important este să te asiguri că „stabileşti” chimia necesară la întâlnirile cu ei. Şi, nu, nu este vreo formulă prestabilită, depinde de fiecare situaţie, de fiecare întâlnire, dar odată ce s-a declanşat reacţia chimică cu cei mici, totul devine de poveste. O poveste MI-NU-NA-TĂ. Feed-backul-ul, pe măsură.

– Ce aţi recomanda părinţilor să facă pentru a-i determina pe copii să citească?

Se spune că nu există copii cărora să nu le placă să citească, ci copii la care nu a ajuns cartea potrivită. Ca atare, tind să cred că părinţii ar trebui să încerce să găsească lecturile potrivite pentru copii lor în funcţie de personalitatea şi preferinţele celor mici. Nu există o reţetă fixă care să funcţioneze unanim, dar cred că este important ca părinţii să nu le dea niciodată impresia că cititul este o obligaţie, ceva ce trebuie făcut. Ah, şi foarte important, să îmbine cititul cu alte activităţi, de exemplu, cu sportul.

Interviul cu scriitoarea Mihaela Simina face parte din proiectul de promovare a lecturii si scriitorilor pentru copii, SOS LECTURA, initiat de Asociatia 7 ARTE, co-finantat AFCN.

Distribuie prietenilor:

Facebook
Twitter
Pinterest
LinkedIn

Articole recente

Urmărește-ne și pe:

Articole asemanatoare