În 2020, Banca Națională a României va pune în circulație bancnota de 20 de lei care, pentru prima dată în istoria noastră, va avea portretizată o femeie: Ecaterina Teodoroiu, eroina de la Jiu, care a luptat cot la cot cu bărbații în timpul Primului Război Mondial.
Ea s-a născut pe 14 ianuarie 1894, în comuna Vădeni din județul Gorj, în familia agricultorilor Elena şi Vasile Toderoiu, care aveau opt copii – cinci băieți și trei fete. Numele ei era Cătălina Teodoroiu, însă, când a început școala în satul natal, învăţătoarea a înscris-o în catalog cu numele de Ecaterina Teodoroiu. Între anii 1905-1909, ea a fost elevă la Şcoala româno-germană din Târgu Jiu, iar din 1909, Ecaterina s-a mutat în București, unde a urmat iniţial cursurile unui gimnaziu-pension de lângă Cişmigiu, dorind să devină învăţătoare. Ulterior, şi-a continuat studiile la o şcoală de infirmiere.
Moartea fraților a determinat-o să participe la lupte
Când România a intrat în Primul Război Mondial, Ecaterina s-a înrolat ca soră medicală la spitalul din Târgu Jiu, pentru a îngriji răniţii. Făcea parte din cercetașii „Domnul Tudor“ și curând avea să afle că tatăl ei a fost luat prizonier, iar doi dintre fraţi săi – unul sublocotenent de rezervă la Regimentul 7 Călăraşi şi celălalt locotenent în Regimentul 5 Vânători –, și-au găsit sfârșitul pe câmpul de luptă. Veștile rele au continuat, un alt frate al Ecaterinei a căzut în lupta de la Porceni. Ca să-și aline suferința, Ecaterina s-a înrolat ca voluntar într-un regiment din Gorj, pentru a participa la lupte.
De la început, în primele linii ale frontului
În 10 octombrie 1916, când a avut loc prima bătălie de la Jiu, trupele Armatei I Române, comandate de generalul Ion Dragalina, au respins o puternică ofensivă inamică. Soldatul Ecaterina Teodoroiu se afla în primele linii ale frontului. Câteva zile mai târziu, mai exact pe 18 octombrie, în urma unei învăluiri inamice, Ecaterina a fost luată prizonieră. A avut puterea să evadeze, împușcând santinela germană. O lună mai târziu, în luptele de la Filiaşi, Ecaterina a fost rănită de două gloanţe inamice la piciorul drept, iar după alte nouă zile, a fost rănită la coapsă de schije dintr-un obuz. A urmat pentru ea o perioadă de pauză, în care a fost sub tratament, mai întâi la Craiova, apoi la Bucureşti şi la Iaşi. Pentru faptele sale pe front, Regele Ferdinand I i-a acordat „Virtutea militară” clasa a II-a, fiind avansată la gradul de sublocotenent la comanda unui pluton din Regimentul 43/59 infanterie Lupeni.
A murit la Mărășești
În seara zilei de 22-23 august 1917, în timpul bătăliei de la Mărăşeşti, Ecaterina Teodoroiu a căzut eroic, în timp ce se afla în fruntea plutonului. Avea 23 de ani.
A fost înmormântată pe Valea Pârâiaşului, cu onoruri militare. Peste ani, pe 9 iunie 1921, cu ocazia serbării centenarului Tudor Vladimirescu, rămăşiţele eroinei au fost reînhumate la Târgu Jiu, în cadrul unor funeralii naţionale. Sicriul său a fost confecţionat din oţelul tunurilor capturate de la inamic şi a fost depus într-o criptă betonată din faţa catedralei din Târgu Jiu.
Deasupra criptei, se află astăzi un monument din marmură sculptat de Miliţa Petraşcu, iar pe cele patru faţete ale monumentului sunt reprezentate imagini cu scene din viaţa Ecaterinei Teodoroiu. Casa în care eroina a copilărit există și astăzi în Târgu Jiu, și este transformată într-un muzeu dedicat memoriei ei.
