Știți, sincer vorbind, n-am mai citit demult din Eminescu. Cea mai recentă amintire a mea legată de textele lui nu e tocmai recenta 🙂 și a fost o lectură a poeziilor lui „indecente” pe care le consider de toată isparava! A fost așa:  un drum lung spre Grecia (FĂRĂ copii), cu mașina, noaptea, când oboseala era cruntă. Și atunci mi-a venit ideea! Poeziile neobrăzate ale lui Eminescu vor alunga somnul! Le-am recitat  de pe mobil, apoi am ajuns și la poveștile de aceeași teapă ale lui Creagă si uite așa, de râs și de uimire, omul de bază, care ținea volanul s-a revigorat 😊 și a condus apoi ore în șir fără probleme.

Iar cea mai veche amintire cu Eminescu….Unii dintre voi mai țineți minte, cred, serile din România comunista, fără curent electric, când stingerea se dădea foarte devreme, odată ce apunea soarele. În multe din aceste seri tata îmi recita din memorie Luceafarul. Recunosc, adormeam de la primele strofe și nici nu am știut cine era autorul. Tata nu a simțit nevoia sa-mi spună, am aflat singură,  în primii ani de școală că autorul Luceafarului este Mihai Eminescu. Mai târziu am avut un avantaj major în fața tuturor colegilor mei, am știut poemul acesta fără să-l învăț, pentru că subconștientul meu îl ținea bine conservat.

***

Acum o lună sau două copilul meu mai mare m-a chemat lâng el să-mi spuna ceva. Mi-a mărturisit plin de emoție că fata pe care o place,  așa cum poți să placi o fată când ai 10 ani…(nu îmi aduc aminte să-mi fi plăcut băieți la vârsta aceea, dar vorbim acum de altă generație) a fost impresionată când l-a văzut că citește cartea Harry Potter. Fata văzuse filmul și era curioasă ce scrie în volum:  „îți dai seama, o carte m-a ajutat să-i atrag atenția!”, mi-a spus entuziasmat!

Așa ca ea am reactionat cândva și eu. Într-o pauza, la școală, am văzut ca unul dintre colegii mei citea poezii de Eminescu. Până la urmă am citit toata cartea împreună, în timpul unei ore de sport de la care ne-am învoit „pentru ca ne doare piciorul”.  A fost o lectură UAU!  Și apoi,  nu a fost reîntoarcere la Eminescu fără UAU, ba din contră, la fiecare recitire mi se parea mai ofertant!

Am o placere nebună să recitesc textele simple, sa le zicem light și neglijate precum versurile acestea:

De-or trece anii cum trecură,

Ea tot mai mult îmi va plăcé,

Pentru că-n toat-a ei făptură

E-un “nu ştiu cum” ş-un “nu ştiu ce”.

Sau triste și liniștite ca acestea:

Din noaptea vecinicei uitări

În care toate curg,

A vieţii noastre dezmierdări

Şi raze din amurg,

De unde nu mai străbătu

Nimic din ce-au apus –

Aş vrea odată-n viaţă tu

Să te înalţi în sus.

 

Şi dacă ochii ce-am iubit

N-or fi de raze plini,

Tu mă priveşte liniştit

Cu stinsele lumini.

Şi dacă glasul adorat

N-o spune un cuvânt,

Tot înţeleg că m-ai chemat

Dincolo de mormânt.

***

Acum (deja) mulți ani am căzut de acord împreună cu fiul meu mai mare, Andrei, să îi spunem LA MULTI ANI lui Eminescu la fiecare 15 ianuarie citind o poezie de-a lui. La patru ani a învățat „La steaua”, pe care și eu o găsesc superbă, iar anul acesta vom face o seară Eminescu în care vom citi și recita cu toții, vom rescrie poezii eminesciene în propria variantă, spune prostii sau lucruri deștepte, orice ne trece prin minte fiind expuși la poezia și proza lui Eminescu.

Voi cum le-ați vorbit copiilor vostri despre Eminescu?

Cred că îmi va fi de ajutor cândva în dialogul cu copii mei, dar recunosc, încă nu am parcurs volumul despre care vă voi vorbi:  EMINESCU POEM CU POEM   care trece prin toată opera lui Eminescu (are si in original poemele)  și este util în orice casă. Îl găsiți aici: http://www.all.ro/eminescu-poem-cu-poem-la-o-noua-lectura.html.  Poate fi un cadou grozav pentru prietenii voștri, pentru elevii din clase mai mari, dar și o lectură plăcută pentru tine.

Cu drag de Eminescu,

Livia, de la 7 ARTE.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *